Confidențialitatea este unul dintre subiectele sensibile ale profesiei de psihoterapeut. Conform legislatiei în vigoare, cunosc și respect Codul Deontologic al Colegiului Psihologilor din România și Legea sănătății mintale și protecției persoanelor cu tulburări psihice.

Toate informațiile dezvăluite în cadrul cabinetului, precum și identitatea și diagnosticul persoanelor care apelează la aceste servicii sunt protejate de reglementările mai sus menționate.

Cazurile  în care pot fi folosite sau dezvăluite informații cu caracter personal sunt:

Tratament: Pot folosi informația legată de starea dumneavoastră de sănătate doar pentru a vă oferi servicii profesioniste.

Dezvaluire: Pot dezvălui și/sau împărtași informațiile cu caracter personal  cu alți profesioniști din domeniul sănătății care vă oferă tratament și/sau alte servicii conexe doar cu acordul dumneavoastră.  Acești profesioniști vor avea o politică de confidențialitate asemănătoare. Informațiile cu caracter personal pot fi deasemenea dezvăluite familiei dumneavoastră, prietenilor și/sau altor persoane pe care alegeți să îi implicați în îngrijirea dumneavoastră, doar dacă sunteți de acord să procedez în acest fel.

Urgențe: Pot folosi sau dezvălui informații cu caracter personal pentru a notifica sau pentru a asista în notificarea unui membru al familiei ori a oricărei persoane responsabile de îngrijirea dumnevoastră în cazul unei urgențe care se referă la îngrijirea dumneavoastră, locația, starea generală sau decesul dumneavostră. Vă voi consulta cu privire la această utlizare sau dezvăluire a informațiilor cu caracter personal.

La solicitarea organelor juridice: Pot folosi sau dezvălui informațiile cu caracter personal când acest lucru este cerut de lege (hotărâri judecătorești sau administrative, somații sau alte proceduri legale).

Abuz sau neglijare: Pot folosi informațiile cu caracter personal pentru a le transmite autorităților responsabile, în cazul în care consider că sunteți o posibilă victimă a abuzului, neglijării sau violenței domestice sau o posibilă victimă a altor infracțiuni. Aceste informații vor fi dezvăluite doar în măsura în care este necesară prevenirea unei amenințări serioase asupra sănătății sau siguranței dumnevoastră sau a altora.

Responsabilități legate de sănătatea publică: Voi dezvălui informații cu caracter personal pentru a raporta probleme legate de un produs medicamentos, reacții la medicamente, expunerea la o anumită boală/infecție și pentru a preveni și controla boala, rănirea și/sau dizabilitatea.


Servicii de marketing în domeniul sănătății: Nu voi folosi informațiile cu caracter personal în scopuri comerciale, cu excepția cazului în care am în scris acordul dumneavoastră.

Dreptul la confidențialitate
Dreptul la confidențialitate se aplică tuturor persoanelor majore. În cazul minorilor și al celor care, din motive de sănătate mintală, se află sub tutelă, aceștia au dreptul la o confidențialitate parțială. Adică, niciuna din informațiile privitoare la aceștia, obținute în timpul psihoterapiei, nu poate fi dezvăluită unei a treia parți, cu excepția părinților sau tutorilor, decât cu acordul scris al acestora din urmă.

Dacă în privința copiilor mici și a persoanelor cu handicap nu există nici un fel de controverse legate de limitarea confidențialității, în privința adolescenților, mai ales în cazurile în care psihoterapia este inițiată și plătită de aceștia, există și păreri privind dreptul exclusiv la confidențialitate al acestora. Dacă din punct de vedere etic un asemenea punct de vedere poate fi acceptat, din punct de vedere legal discuția este inutilă, întrucât legea dă dreptul parinților sau tutorilor de a fi informați cu privire la minorul aflat în grija lor. În acest caz, psihoterapeutul trebuie să țină cont de principiul „primum non nocere” și să ofere, dacă i se cere, numai acele informații care nu sunt de natură a aduce vreun prejudiciu adolescentului.

Excepții de la regula confidențialității
Există câteva situații în care informațiile privind clientul sau pacientul unui psihoterapeut pot fi divulgate către o a treia parte. Cea mai frecventă situație este aceea în care psihoterapeutul cere permisiunea clientului pentru a face acest lucru, fie în interesul direct al clientului (ca de exemplu, în cazul cererii de informații venite din partea medicului curant al clientului), fie în interesul psihoterapeutului (dorește să facă o prezentare de caz în care este necesar a preciza detalii care pot duce la identificarea clientului).

Există însa și situații în care consimțământul clientului nu este necesar pentru divulgarea unor informații. Deși există încă dezbateri privind unele dintre aceste excepții, toată lumea e de acord că aceste excepții există și că pacientul are dreptul de a le cunoaște încă de la începutul psihoterapiei. În cadrul interviului inițial cu un client, ar trebui atins și acest punct al confidențialității și al excepțiilor sale. Aceste informații pot fi oferite clientului fie oral, fie sub forma unui document. A nu face acest lucru nu este atât un comportament neetic ( deși unele coduri etice prevăd obligativitatea psihoterapeutului în acest sens) , cât mai degrabă un comportament care poate duce la probleme, ceva mai târziu.
Care sunt aceste excepții? Codul etic al profesiei de psiholog precizează că fac excepție de la regula confidențialității acele situații în care încălcarea confidențialității este necesară (s.n.: nu „permisă”, ci „necesară”):

  • pentru protecția sănătății publice,
  • pentru prevenirea unui pericol iminent,
  • pentru prevenirea savârșirii unei fapte penale sau pentru împiedicarea producerii rezultatului unei asemenea fapte ori pentru înlăturarea urmărilor prejudiciabile ale unei asemenea fapte.

Nu reprezintă încălcari ale confidențialității împărtășirea unor informații obținute în cadrul relației psihoterapeutice către o terță persoană, în scopul unei supervizări, sau către public, în scopul unei comunicări cu caracter științific, atâta timp cât cel care face acest lucru s-a asigurat că a eliminat sau modificat toate acele informații care ar putea duce la identificarea clientului. Adică, au fost eliminate din prezentare numele și toate acele informații care pot individualiza și identifica cu relativa ușurință o persoana (de genul, „președintele celei mai mari companii de nu-stiu-ce din Romania”). Dacă este esențială comunicarea unor date care pot duce la identificarea clientului, psihoterapeutul trebuie să ceară permisiunea clientului în prealabil.